Nu este nicio conspirație la mijloc: oamenii răspândesc știrile false din proprie inițiativă

„În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluționar.”

Dixit Orwell. George Orwell.

Dar nici chiar George Orwell nu bănuia cât de mare va fi minciuna universală în anul de grație 2018. Bine, nu că anii trecuți ar fi fost mai mică.

Și, mai mult, că ea va fi răspândită de oameni cu bună știință, fără să-i oblige nimeni.

Cel puțin așa arată un studiu dat publicității recent chiar de MIT, care arată dimensiunea statistică a unui dezastru pe care până nu demult doar îl aproximam.

Iar aici, sigur, intră în scenă știința celor de la MIT. Care au analizat peste 100.000 de tweet-uri (ale cărui date sunt mult mai accesibile publicului comparativ cu Facebook) și felul în care s-au propagat în rețeaua de socializare în funcție de algoritmi și coordonate bine stabilite, pentru a ajunge la următoarea concluzie: nu doar că minciuna se răspândește mult mai repede decât adevărul, dar nici măcar nu are de-a face cu celebrii boți pe care se presupune că i-ar folosi propaganda rusă.

Nu. Aceiași cercetători au stabilit că acești boți, în cazul în care intră în calcul, afectează foarte puțin rezultatul final al răspândirii știrilor. Și stați să vedeți cifrele: știrile false sunt cu 70% mai susceptibile de a fi redistribuite pe Twitter decât cele reale.

Iar asta pentru că, până la urmă, deși în folclor se spune că minciuna are picioare scurte, poate că zvonistica intră la altă categorie. Sau poate că pur și simplu umblă pe picioroange.

Deși cercetătorii sunt de altă părere. Motivul pentru care se întâmplă acest lucru, spun ei, rezidă în însuși caracterul de noutate al unei știri, cât și în faptul că userii sunt atât de avizi de a capta atenția, de a fi primii care distribuie o informație, încât nici nu mai contează dacă ea este reală sau nu.

Așa o fi. Doar că, până la urmă, dacă ne gândim bine, aceste fenomen are rădăcini mult mai adânci decât pare la prima vedere. Gândiți-vă, spre exemplu, la un eveniment cât se poate de comun din copilăria noastră: venirea lui Moș Crăciun. Nu ne grăbeam, oare, cu toții, să-i anunțăm venirea bătrânului încărcat de cadouri, din dorința sinceră de a fi primii care i-au văzut sania trasă de reni? Și, mergând mai departe pe acest fir, nu eram tot noi aceia care nu știau cum să-și îmbrace în imagini cât mai atrăgătoare rezultatele școlare în așa fel încât părinții noștri să ne răsplătească și să ne lase să stăm cât mai mult afară cu prietenii?

Ba da, sigur că da. Iată, deci, cum rădăcinile fenomenului știrilor false și al zvonisticii asociate merg mult mai mult în profunzime decât pare. Tocmai de aceea este atât de important să ne păstrăm și exersăm discernământul, mai ales într-o epocă în care informația se răspândește cu o asemenea viteză.