Răzvan Savaliuc

Răzvan Savaliuc - jurnalistul pe care îl știu toate instanțele și parchetele din țară


MediaStandard
Răzvan Savaliuc

Născut pe 13 octombrie 1967 în București, Răzvan Savaliuc a contribuit la cristalizarea presei românești din domeniul justiției și este ilustrarea zicalei „Nevoia îl învață pe om”.

Format în presa din prima jumătate a anilor ’90, Savaliuc a ajuns ceea ce este acum (unul dintre cei mai cunoscuți ziariști „pe justiție”, cum se spune în jargonul presei) nu de prea mult bine; dimpotrivă. Absolvent al Facultății de Jurnalism din București, el și-a început cariera în 1993, la săptămânalul „Baricada”, continuând cu „Ziua”, unde a rămas pe toată durata în care ziarul lui Sorin Roșca Stănescu a apărut pe hârtie: între 1994 și 2010. În 2010, odată cu dispariția publicației tipărite Ziua, Savaliuc a înființat site-ul Lumeajustiției.ro (pe scurt: Luju.ro), cunoscut în breasla presei pentru dezvăluirile, comentariile și analizele de specialitate.

Informațiile de mai sus apar în interviul acordat de către Răzvan Savaliuc în 2015 site-ului Juridice.ro. Acolo, Savaliuc povestește ce l-a împins să facă a doua facultate: cea de Drept (tot din București): potopul de procese pe care i le-au intentat în anii ’90 cei despre care scria în articolele de presă (perioadă în care insulta și calomnia erau fapte penale).

„Din 1993, am activat ca jurnalist de investigatii. La Baricada. A fost o alegere nativa, am fost de mic atras de a scrie, de a scoate lucrurile, adevarul la iveala. La Baricada am avut primele procese de presa, pe atunci insulta si calomnia erau incriminate de Codul penal. Era o adevarata hartuiala a jurnalistilor prin instante. Asa am luat contact cu salile de judecata si am fost nevoit sa imi pregatesc apararea. Am avut cateva experiente cu avocati superficiali, care nu se pregateau, fapt ce m-a determinat sa pun mana pe coduri si sa imi conduc singur apararile. Mi-a placut acest lucru atat de mult incat in majoritatea dosarelor in care eram inculpat m-am aparat singur. Am pledat singur in cauzele mele de multe ori, chiar in fata Inaltei Curti, cand solicitam stramutari. Cred ca am obtinut cam 15 stramutari la viata mea si nu imi amintesc sa mi se fi refuzat vreuna. Am avut peste 200 procese de presa pana in prezent si nu am pierdut niciunul. Contactul cu instantele, cu sistemul judiciar m-a facut sa imi axez aria de investigatii pe domeniul Justitiei si m-am specializat pe acest domeniu, pentru care de la bun inceput am avut chemare”.

În același interviu, Răzvan Savaliuc mărturisește că, dacă nu ar fi urmat calea jurnalismului, i-ar fi plăcut să devină procuror. Cu această ocazie, el a denunțat atât comportamentul „ca pe vremea Inchiziției” al unor judecători, cât și renunțarea de către procurori la relația altădată transparentă cu mass media, precum și la lipsa de reacție a avocaților la faptul că nu se află pe picior de egalitate cu procurorii.

„Noi, jurnalistii, ne dorim ca in Justitie sa existe magistrati onesti, care, chiar daca dau solutii care nu convin unora, sa fie preocupati de salvarea aparentei unui proces echitabil. Dar daca am ajuns noi, ca jurnalistii, sa le spunem inculpatilor cam de ce verdict vor avea parte, in functie de cine intra in complet, va dati seama ca in sistem se stiu deja anumite culoare si mentalitati. Asistati in sala la procesele cu mare miza, si sa vedeti cum unii judecatori se comporta ca pe vremea Inchizitiei, resping in bloc toate probele, nici macar nu asculta apararile avocatilor, isi resping propriile cereri de recuzare, dau solutii de iti sta mintea… Stiu atatia magistrati de tinuta, pe care ii apreciez, dar e greu de inteles pentru noi, observatori ai sistemului, de ce la ora actuala abuzul de drept, interpretarea partinica a legilor si dorinta de a-si arata muschii in sala de judecata fata de parti constituie pentru unii magistrati un mod de viata profesionala. Sunt foarte putini acesti magistrati problema, dar, din pacate, sunt pusi in functii cheie si prin aceasta devin foarte vizibili si contribuie major la afectarea imaginii sistemului.

Daca as fi ales sa ma fac procuror sau judecator, m-as fi facut fara indoiala procuror. Aici poti sa iti arati adevarata valoare ca profesionist! Din nefericire, procurorii au fost in ultimii ani fortati de sefii lor sa fuga de presa. Nu mai exista acei ani minunati in care jurnalistii cooperau frecvent cu procurorii. Nu se mai tin conferinte de presa. Acum procurorii au fost educati sa ia distanta fata de jurnalisti la nivel de politica in sistem. Daca iese vreunul din front (cum a facut procurorul Eugen Iacobescu de la PT Olt) sa dea informatii pe surse care nu conving, e desfiintat de sistem. Aproape ca nu mai poti ca jurnalist sa ai o relatie normala cu vreun procuror din cauza represaliilor ierarhice. Sistemul a dorit asta si a obtinut, si, culmea, tot sistemul foloseste jurnalisti de casa pentru a livra informatii secrete din dosare, atunci cand se doreste un spectacol mediatic pentru a se obtine furia populara si arestarea cuiva.

Avocatii au devenit o cantitate neglijabila in instante si la parchete. Sunt umiliti si redusi la tacere peste tot. Ba chiar si amendati aiurea. Asta din cauza conducatorilor lor, care niciodata nu iau pozitii publice cand drepturile aparatorilor, ale clientilor sunt incalcate. Am militat noi, jurnalistii, pentru asezarea avocatului pe picior de egalitate cu procurorul, intrucat sefii barourilor si cei din UNBR s-au facut ca ploua. Ce avocat iti mai poate azi garanta ca daca ai dreptate vei castiga procesul? Asta spune totul despre cum a fost lasata de izbeliste avocatura de organele de conducere ale profesiei, care isi amintesc de ei numai cand vin alegerile si au nevoie de un vot”, s-a plâns Savaliuc.

Revenind la activitatea curentă a gazetarului, trebuie să amintim două momente importante prin care s-a făcut remarcat în ultimii ani site-ul pe care Răzvan Savaliuc și Adina Anghelescu îl conduc în calitate de senior editori: publicarea protocolului secret semnat în 2009 între SRI și PICCJ (deci și parchetele din subordine: DNA și DIICOT), precum și redactarea unui raport de 18 pagini (fără a pune la socoteală cele 12 anexe) care prezintă amănunțit abuzurile din zona instanțelor, a parchetelor și a serviciilor secrete cu care România s-a confruntat începând cu anul 2005 (când ministru al Justiției era Monica Macovei).

Activitatea de la Luju.ro i-a adus lui Savaliuc și un proces civil: în iunie 2014, procurorul-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi, a dat în judecată portalul amintit și Antena 3, solicitând daune morale în solidar de 1 milion de lei după o dezbatere televizată în care Răzvan Savaliuc, Mihai Gâdea, Mugur Ciuvică și alții discutaseră despre acuzația lansată de către interlopul Sandu Anghel, zis Bercea Mondial. Concret: acesta susținuse că le-ar fi dat mită atât lui Kovesi, cât și șefei din acel moment al ICCJ – Livia Stanciu. Confruntarea în instanță încă se află în derulare, ultima evoluție fiind cea din decembrie 2017, când Ciuvică a obținut suspendarea procesului până la un termen neprecizat.

Tot anul trecut, dar în ianuarie, Răzvan Savaliuc publica pe Luju.ro o serie de fotografii din 2008, pe vremea când Laura Kovesi era procuror general al României și nu făcea obiectul unor dezvăluiri incomode din partea jurnalistului. Iată o astfel de poză, făcută chiar în biroul de la PICCJ al Codruței Kovesi:

Totuși: după cum spuneam, istoria lui Răzvan Savaliuc nu se rezumă la Lumea Justiției, ci include și cei 16 ani petrecuți la Ziua. De altfel, în 2014, Robert Turcescu (când încă era jurnalist și nu intrase în politică, în rândurile PMP) a publicat pe blog o pagină de deschidere din cotidianul patronat de SRS, datând din 2001, în care Savaliuc investiga afacerile lui Dan Voiculescu (a se vedea imaginea de mai jos). Anume acest episod l-a determinat pe Turcescu să comenteze malițios turnura pe care a luat-o între timp activitatea lui Savaliuc, pe care îl vedem în prezent invitat în numeroase emisiuni de la Antena 3.

În afară de activitatea mediatică, biografia lui Răzvan Savaliuc a fost marcată și de participarea la Revoluția din București încă de la începutul ei, în ziua de 21 decembrie (inclusiv la baricada improvizată la Hotelul Intercontinental). În ultimele zile ale anului 2014, DCnews publica un interviu însoțit de o galerie foto din acea perioadă (din care redăm mai jos o mostră):

„Am fost printre puținii care au reușit să scape neîmpușcați sau arestați, întrucât am spart geamul unei cofetării și am iesit prin spatele ei în curtea interioară a blocului Dunărea, unde alături de alții care m-au urmat ne-am refugiat într-o scară de bloc, într-un apartament de la etajul 4, unde un locatar a avut curajul să ne deschidă. După o oră, de frică, locatarul ne-a dat afară și ne-am refugiat pe terasa de pe blocul Dunărea de unde am văzut toată piața… zeci de corpuri umane zăcând în bălți de sânge prin toată piața. Unii mai mișcau… printre ei milițienii care îi scuipau și loveau cu picioare, îi luau de pe jos și îi aruncau unul peste alții în dube albastre Aro de Miliție.

Până la 3.00 dimineața piața a fost curățată de echipele de la salubritate, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. La ivirea zorilor s-a dat liber la circulație, moment în care am coborât în stradă și m-am dus acasă. După câteva ore aveam să revin și zile întregi de atunci am stat mai mult pe străzi…

Nu am simțit niciun moment de frică, nici atunci și mai ales după. Experiența trăita a făcut ca niciodată să nu îmi mai fie teamă să spun ceea ce gândesc și acest lucru cred ca mi-a guvernat cariera de jurnalist pe care am început-o in scurt timp.

În 23 de ani de presă, ca jurnalist de investigație, specializat pe justiție, am urmărit continuu mersul dosarelor Revoluției. În 1996, la ziarul ZIUA am organizat „Procesul procesului Ceaușescu” și în acelși an am publicat la Editura ZIUA cartea „Procesul Ceaușescu”, oferind în premieră publicului stenogramele și documentele din tot dosarul. În anul 2000 am refăcut în mod oficial dosarul Ceaușescu de la Tribunalul Militar Teritorial București, depunând generalului magistrat Ion Panaitescu copia întregului dosar (originalul fusese furat din arhiva instanței)”.

Nu încheiem înainte să amintim de un episod petrecut în octombrie 2017, când jurnaliștii Răzvan Savaliuc și Mirel Curea (prim-redactor-șef adjunct la Evenimentul Zilei), precum și deputatul PSD Liviu Pleșoianu (la rândul lui fost ziarist) au fost invitați alături de Laura Codruța Kovesi și de alți doi europarlamentari – Cătălin Ivan (PSD) și fostul ministru al Justiției Monica Macovei (ECR) – la o conferință organizată în Parlamentul European de către doi eurodeputați ALDE pe tema luptei anticorupție. Patronul de la Luju.ro a s-a plâns de presiunile DNA asupra politicienilor, a magistraților și a afaceriștilor, în timp ce șefa Direcției Naționale Anticorupție a negat că parchetul ei ar face dosare politice și a evidențiat rata de achitări a DNA (10%, sub media europeană de 20-25%). Găsiți relatări ale evenimentului AICI și AICI.

Partea sensibilă a evenimentului s-a legat de controversa „fake news” („știri false”). Mai precis, site-ul Digi24.ro a relatat că la finalul dezbaterii, înainte de poza de grup făcută de Kovesi alături de organizatori, cei doi eurodeputați ALDE organizatori ai evenimentului (Petras Austrevicius și Rebecca Harms) i-ar fi reproșat lui Răzvan Savaliuc că produce „fake news” când susține că opozanții Codruței Kovesi nu au fost lăsați suficient să vorbească:

Petras Austrevicius: Toată lumea a avut aceleași drepturi aici. 
Răzvan Savaliuc: E opinia mea.
Petras Austrevicius: Nu. E fake news. O să zic ca Trump: «You are fake news».
Răzvan Savaliuc: Îmi plac fake news.

Rebecca Harms: Nouă nu ne plac minciunile”.

https://www.facebook.com/ bogdones/videos/ 1616460008385436/

Totuși, lucrurile surprinse de către Antena 3 în imaginile de mai sus nu sunt clare, așa că vă prezentăm și punctul de vedere al lui Pleșoianu, exprimat într-o postare pe Facebook:

„FAKE BRAIN! Dedicație pentru supușii Stăpânelor KOVESI și MACOVEI

Disperați să dreagă cumva dezastrul absolut de la Bruxelles, supușii Stăpânelor KOVESI și MACOVEI și-au distribuit neuronul solitar și s-au apucat să pițigăiască în corul lor stupid: „V-a zis Austrevicius că sunteți FAKE NEWS! V-a zis Austrevicius că sunteți FAKE NEWS!”. Acum, special pentru toți #PAPAGALII care sunt foarte fericiți să înghită pe nemestecate tot ce le aruncă pe jos KOVESI și MACOVEI, să urmărim și să comentăm toate replicile de final de #DEZASTRU pentru #STALINIST E:

…Amuzat de faptul că, post-APOCALIPSĂ, organizatorii încercau să forțeze niște zâmbete pentru poza de grup cu KOVESI, Răzvan SAVALIUC le zice: „This is PROPAGANDA for DNA!” („Asta este PROPAGANDĂ pentru DNA!”).
* Comentariu pentru #PAPAGALII din colivia lui Kovesi și Macovei: SAVALIUC s-a referit la faptul că, după APOCALIPSA din sală, poza de afară era doar o simplă și penibilă încercare de repliere, o ieftină și ridicolă tentativă de #PROPAGANDĂ! Ce altceva putea fi, în condițiile în care Kovesi și Macovei tocmai fuseseră expuse nefardate, fără ambalaj, cu doar câteva minute mai devreme!?

…Incapabil de o reacție care să trădeze un minimum de spontaneitate inteligentă, europarlamentarul Austrevicius îi zice lui SAVALIUC: „O să spun ca Trump – ce spui e Fake News!”.
* Comentariu pentru #PAPAGALII din colivia lui Kovesi și Macovei: Austrevicius s-a referit la afirmația lui SAVALIUC referitoare la poza de grup!

…Amuzat și mai mult, SAVALIUC îi spune fără să ezite: „I like FAKE NEWS!”.
* Comentariu pentru #PAPAGALII din colivia lui Kovesi și Macovei: Ideea, dragi #PAPAGALI, era aceea că ce a zis inițial Savaliuc (faptul că poza de grup e #PROPAGANDĂ pentru DNA) nu e FAKE NEWS. Dar că, dacă tot insistă neinteligent Austrevicius că e, atunci lui Savaliuc îi place acest tip de așa-zis FAKE NEWS. …Ați priceput, #PAPAGALILOR?

…Dovedind chiar mai puțină capacitate de înțelegere a momentului, cealaltă europarlamentară organizatoare îi zice lui Savaliuc: „I hate lies!” („Urăsc minciunile!”).

…Moment în care, amuzat complet și izbucnind în râs ca reacție firească a omului inteligent în fața prostiei pure, Savaliuc îi dă replica FINALĂ, prin care termină DEFINITIV și ce mai stătea în picioare post-APOCALIPSĂ. Zice SAVALIUC: „NU, nu e o minciună. Asta (ce faceți voi) e o MINCIUNĂ! Poza asta e o #MINCIUNĂ!”.

…Acum, dragi #PAPAGALI, va rog să urmăriți comentariul următor pe marginea inteligenței voastre pe care o distribuiți masiv: 😱🤪😅🤡😜🤭🦉🙈!!!!!!!!

Cum e să fii SCLAVUL ABSOLUT al Stăpânelor KOVESI și MACOVEI? Cum e, postaci cu minte subțire? Cum e, robotzei-pipotzei, să descoperi că ai fost nefiresc de stupid preluând fără filtrul propriului #CREIER ce ți-a livrat cuplul de Stăpâne MACOVEI-KOVESI? Cum e, DIGI24, Aktual24 (ce nume inteligent!), Hotnews, Zoso.ro (#DoamneFerește!), „Adevărul”, Cap”limpede”.ro, Bugetul.ro (prin „geniala” Adriana Lăcătuș), Comisarul.ro, iREALITATEA (TV și .net)? Cum e, Ramona Strugariu (asistenta lui MACOVEI, care scria pe Facebook ce îi dicta Stăpâna ei și umbla prin sală să-i transmită mesaje celeilalte STĂPÂNE – KOVESI)? Cum e, #PROPAGANDIȘTILOR, să fii EXAGERAT de SCLAV și de STUPID? Cum e, Cartianu? Cum e, Oreste? Cum e, Ionel Stoica?

Dedicație pentru toți propagandiștii din presa #STALINISTĂ, precum și pentru toți cei care distribuie lucruri pe care nici măcar nu le citesc, ca niște mega-deștepți ce sunt: nu-i vorbă că sunteți FAKE NEWS, cea mai mare problemă e că sunteți FAKE BRAIN! #FakeBrain

Luați o coală A3 și scrieți pe toată suprafața ei, față-verso: #FakeBrain, #FakeBrain, #FakeBrain ………”

Arată comentariile (1)

Comentarii

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Articole asemănătoare

Biografii

Știrile false nu s-au inventat acum. Le-a folosit Froim Bernard, a.k.a. Teodor Brateș, în decembrie 1989

„Vreau să vă spun: am mai primit informații în legătură cu apa! Fiți atenți! Elemente criminale au otrăvit în anumite zone apa! Să nu se bea, fiți atenți la copii! Să nu-i...

Adăugat pe de Luca Dinulescu
Biografii

Victor Ciutacu – Omul vorbelor grele

ʺȘtiu că sunt arogant și genial, dar imi place să mi-o spună si alții!ʺ Victor Ciutacu este jurnalistul caracterizat de sinceritate, încrezator în sine, care a făcut pe rând...

Adăugat pe de MediaStandard